Toate definitiile

SACRISTÍE, sacristii, s. f. Încăpere într-o biserică catolică sau clădire special ridicată lângă o biserică catolică, în care se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. – Din fr. sacristie, lat. sacristia.

SACRISTÍE s. (BIS.) (înv.) sacrariu, (grecism înv.) schevofilachie. (~ a unei biserici.)

SACRISTÍE s.f. Anexă a sanctuarului într-o biserică catolică unde se păstrează obiectele de cult. [Gen. -iei. / < fr. sacristie, cf. lat. sacra – lucruri sfinte].

SACRISTÍE s. f. anexă a sanctuarului într-o biserică catolică, unde se păstrează obiectele și veșmintele de cult. (< lat. sacristia, fr. sacristie)

sacristíe (sa-cris-) s. f., art. sacristía, g.-d. art. sacristíei; pl. sacristíi, art. sacristíile