Toate definitiile

RĂZBUNĂTÓR, -OÁRE, răzbunători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care se răzbună, care nu iartă răul ce i s-a făcut; vindicativ. – Răzbuna + suf. -ător.

RĂZBUNĂTÓR adj. duşmănos, ranchiunos, (livr.) vindicativ, (reg.) ţânaş, zăcaş. (E un om ~.)

Răzbunător ≠ nerăzbunător

Răzbunător ≠ nerăzbunător, nevindecativ

răzbunătór, -oáre adj. Care nu uĭtă să se răzbune: elefantu e răzbunător. V. vindicativ.

răzbunătór adj. m., pl. răzbunătóri; f. sg. și pl. răzbunătoáre