Toate definitiile

RÖNTGEN s. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau Y. ◊ Radiații X sau Y. [Pr.: rönt-ghen. – Var.: róentgen s. m.] – Din germ. Röntgen[strahlen].

RÖNTGEN s.m. v. roentgen.

RÖNTGEN- v. roentgen-.

RÖNTGEN²-/ROENTGEN- RÖ'NT-GHEN-/ elem. „raze X”. (< fr. röentgen)

RÖNTGEN¹/ROENTGEN /RÖ'NT-GHEN/ I. s. m. unitate de măsură a dozelor de radiație X, cantitatea de radiații care, în condiții fizice normale, produce, prin ionizarea unui cm³ de aer, o sarcină electrică de un franklin. II. s. n. aparat cu care se produc raze X. (< fr. röntgen)

Röntgen (nume de persoană) (germ.) [ge pron. ghe] (Rönt-gen) s. propriu

!röntgen¹ (unitate de măsură) (germ.) [ge pron. ghe] (rönt-) s. m., pl. röntgeni; simb. r

!röntgen² (aparat) (germ.) [ge pron. ghe] (rönt-) s. n.