Toate definitiile

RÂNTÁȘ, rântașuri, s. n. Sos făcut din făină (cu ceapă) prăjită în grăsime, pentru a fi adăugat la unele mâncăruri. – Din magh. rántás.

RÂNTÁŞ s. prăjeală, (înv. şi reg.) prăjitură, (reg.) răncău. (~ la o mâncare.)

RÂNTÁŞ s. v. sos.

rîntáș n., pl. urĭ (ung. rántás). Vest. Sos (făină prăjită în unt). – În est rî́ntaș.

rântáș s. n., pl. rântáșuri

RÂNTÁŞ s. v. sos.

RÂNTÁŞ s. prăjeală, (înv. şi reg.) prăjitură, (reg.) răncău. (~ la o mâncare.)

rîntáș (-și), s. m. – Sos făcut cu făină prăjită în grăsime. Mag. rántás (Cihac, II, 522; Philippide, Principii, 64; Gáldi, Dict., 154).