Toate definitiile
RUTINÁR, -Ă, rutinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care lucrează numai prin rutină1; rutinier. 2. Adj. (Rar) Șablonizat. – Rutină + suf. -ar. Cf. fr. routinier.
RUTINÁR adj., s. rutinier. (Spirit ~.)
RUTINÁR s.m. (Rar) Cel care nu lucrează decât prin rutină; sclav al automatismului. // adj. Făcut prin rutină; automatizat, șablonizat. [Var. rutinier, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. routinier].
RUTINÁR, -Ă adj. rutinier. (după fr. routinier)
*rutinár, -ă adj. (d. rutină după fr. routinier). Care lucrează după rutină, care (chear [!] dacă e răŭ) nu vrea să schimbe regulele apucate: funcționar rutinar. De om rutinar: spirit rutinar. S. m. Un rutinar. V. pareatcă.
rutinár adj. m., s. m., pl. rutinári; adj. f., s. f. rutináră, pl. rutináre