Toate definitiile

RUTÍL s. n. Oxid natural de titan, cristalizat sub formă de cristale prismatice de culoare galben-deschis sau brună-roșcată, care se întâlnește mai ales în rocile metamorfice sau în aluviuni. – Din fr. rutile.

RUTÍL s.n. Bioxid natural de titan. [< fr. rutile].

RUTÍL s. n. bioxid natural de titan. (< fr. rutile)

*rútil n. (lat. rútilus, roș cu reflexe galbene). Min. Un mineral, bioxid de titaniŭ (Ti O₂).

rutíl s. n.