Toate definitiile

ROSTOGOLÍ, rostogolésc, vb. IV. Refl. și tranz. A înainta sau a face să înainteze, să alunece (pe un plan înclinat) rotindu-se în jurul lui însuși; a veni sau a (se) da de-a dura; p. ext. a (se) prăbuși, a (se) prăvăli. ◊ Expr. (Tranz.) A rostogoli ochii = a mișca ochii cu vioiciune încoace și încolo. ♦ Tranz. Fig. A împinge înainte dând impresia unei mișcări de rotire. ♦ Refl. (Despre ape curgătoare) A curge impetuos în vale, în valuri repezi. – Din rostogol.

ROSTOGOLÍ vb. 1. (Transilv.) a (se) durdulica, a (se) duriga. (Roata se ~.) 2. v. tăvăli. 3. a (se) prăvăli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 4. v. prăbuşi.

rostogolésc v. tr. (contaminat din rotocolesc și prostovălesc). Daŭ de-a rostogolu, fac să înainteze învîrtindu-se în prejuru luĭ: a rostogoli un butoĭ, o stîncă. – Și răsto- și răstă-.

rostogolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rostogolésc, imperf. 3 sg. rostogoleá; conj. prez. 3 să rostogoleáscă