Toate definitiile

RÓNDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă și dreaptă; peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet; rond² (2) [în DN]. [< fr. ronde].

RÓNDĂ¹ adj. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă și dreaptă. ♦ peniță ~ = peniță specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde)

RÓNDĂ² s. f. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet. (< fr. ronde, germ. Ronde)

RONDÁ, rondéz, vb. I. Intranz. (Mar.) A executa un rondou (2). – Din rondou.

RONDÁ vb. tr. (despre nave) a executa un rondou¹ (2). (< rondou¹)