Toate definitiile
RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută cadențat și cu acompaniament muzical. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. – Din fr. rythmique.
RÍTMIC adj. 1. cadenţat, ritmat. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sincopat. (Muzică ~.) 3. intermitent, sacadat, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 4. regulat. (Mişcări ~.)
Ritmic ≠ aritmic, neritmic
RÍTMIC, -Ă adj. Care are ritm; cadențat. ♦ Gimnastică ritmică = gimnastică având ca scop să imprime mișcărilor armonie și siguranță. [Cf. lat. rhytmicus, fr. rythmique].
RÍTMIC, -Ă I. adj. referitor la ritm, care are ritm; ritmat. II. s. f. ansamblu de reguli privind folosirea ritmului (1); totalitatea ritmurilor. ◊ capitol al teoriei muzicii care se ocupă cu studiul ritmului. (< fr. rythmique)
RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj. 1. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii care cuprinde exerciții executate cu diferite obiecte (cercuri, eșarfe etc.), cadențat și însoțite de muzică. ♦ Care se referă la ritm. – Din fr. rythmique.
*rítmic, -ă adj. (vgr. rythmikós). De ritm. Cu ritm: accent ritmic.