Toate definitiile

RISÍPĂ, risipe, s. f. 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură; irosire. ♦ Fig. Belșug, prisos, abundență. 2. (Înv. și pop.) Sfărârmare, distrugere; surpare, prăbușire. ◊ Loc. adj. În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină. ♦ Împrăștiere, răspândire; risipire. ♦ Loc. adj. și adv. În risipă = în debandadă, în dezordine. – Din risipi (derivat regresiv).

RISÍPĂ s. 1. (înv.) istravă, (fig.) jaf. (~ la mâncare.) 2. v. irosire.

RISÍPĂ s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, cădere, dărăpănare, dărăpănătură, dărâmare, dărâmat, dărâmătură, devas-tare, dispersare, dispersie, distrugere, îmbelşugare, împrăştiere, îndestulare, înfrângere, învingere, năruire, năruit, năruitură, nimicire, paragină, pârjo-lire, prăbuşire, prăbuşitură, prăvălire, prisos, pustiire, răsfirare, răspândire, răzleţire, risipire, ruină, surpare, sur-pat, surpătură.

risípă (vest) și rîsî́pă (est) f., pl. ĭ și e (din maĭ vechĭu răsipă, d. vsl. rasypŭ, jăfuire). Vechĭ. Împrăștiere. Risipire, nimicire. Azĭ. Împrăștiere de lucrurĭ necesare, cheltuĭală nesocotită: risipă de banĭ, de apă. La Al. și Ngr. rîsîpurĭ, ruine.

risípă s. f., g.-d. art. risípei; pl. risípe