Toate definitiile

RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, adj. 1. Care își risipește averea, bunurile; cheltuitor. 2. (Înv.) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + suf. -tor.

RISIPITÓR adj. v. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pus-tiitor, ruinător.

RISIPITÓR adj., s. v. cheltuitor.

Risipitor ≠ avar, econom, strângător

risipitór, -oáre adj. Cheltuitor fără socoteală, prodig.

risipitór adj. m., pl. risipitóri; f. sg. și pl. risipitoáre