Toate definitiile
RINOCÉR, rinoceri, s. m. Nume dat la două genuri de mamifere pahiderme imparicopitate mari din Africa și Asia, cu pielea aproape lipsită de păr, cu unul sau cu două coarne în frunte; animal din aceste genuri. – Din fr. rhinocéros, lat. rhinoceros.
RINOCÉR s. (ZOOL.; Rhinoceros) (înv.) inorog.
RINOCÉR s.m. Mamifer pahiderm erbivor din regiunile tropicale ale Asiei și Africii, care are pe nas unul sau două coarne caracteristice. [< fr. rhinocéros, cf. gr. rhis – nas, kerras – corn].
RINOCÉR s. m. mamifer pahiderm erbivor din Asia și Africa, având pe nas unul sau două corane caracteristice. (< fr. rhinocéros, lat. rhinoceros)
*rinocér m. (fr. rhinocéros, d. lat. rhinóceros, -cerótis, care vine d. vgr. rinókeros, -kérotos, d. rin, nas, și kéras, corn). Zool. Un animal perisodactil cu unu saŭ cu doŭă coarne pe nas. – Rinoceru locuĭește în locurile băltoase din regiunile tropicale ale Asiiĭ și Africiĭ. Cel asiatic are un singur corn, cel african doŭă. Ajunge pînă la 4 metri în lungime și 2 în înălțime. Are pelea [!] foarte groasă și un aspect foarte butucănos. În semănăturĭ cauzează marĭ pagube. V. inorog, unicorn.