Toate definitiile

RINENCEFÁL, rinencefale, s. n. Parte a creierului în care se realizează integrări superioare ale funcțiilor vegetative și emoționale. – Din fr. rhinencéphale.

RINENCEFÁL s.n. (Anat.) Parte mediană a creierului, care cuprinde formațiile anatomice olfactive. [< fr. rhinencéphale, cf. gr. rhis – nas, enkephalos – creier].

RINENCEFÁL I. s. n. porțiune mediană a creierului, cu formațiile anatomice olfactive. II. s. m. monstru cu aparatul nazal dintr-o trompă inserată la baza frunții; rinocefal. (< fr. rhinencéphale)

!rinencefál (ri-nen-/rin-en-) s. n., pl. rinencefále

RINENCEFÁL I. s. n. porțiune mediană a creierului, cu formațiile anatomice olfactive. II. s. m. monstru cu aparatul nazal dintr-o trompă inserată la baza frunții; rinocefal. (< fr. rhinencéphale)

RINENCEFÁL s.n. (Anat.) Parte mediană a creierului, care cuprinde formațiile anatomice olfactive. [< fr. rhinencéphale, cf. gr. rhis – nas, enkephalos – creier].

RINENCEFÁL I. s. n. porțiune mediană a creierului, cu formațiile anatomice olfactive. II. s. m. monstru cu aparatul nazal dintr-o trompă inserată la baza frunții; rinocefal. (< fr. rhinencéphale)