Toate definitiile

RIDÁ, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider.

RIDÁ vb. a (se) cuta, a (se) încreţi, a (se) zbârci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boţi, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.)

RIDÁ vb. I tr. A provoca riduri, a face riduri; a zbârci, a încreți. ♦ refl. A căpăta riduri. [< fr. rider].

RIDÁ vb. refl. a face, a căpăta riduri. (< fr. rider)

!ridá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se rideáză