Toate definitiile

REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în aceea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

REVOCÁ vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.)

A revoca ≠ a desemna, a numi

REVOCÁ vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernământ. [P.i. revóc, 3,6 revocă, conj. revoce. / < fr. révoquer, cf. lat. revocare].

REVOCÁ vb. tr. 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal. (< fr. révoquer, lat. revocare)

*revóc, a -á v. tr. (lat. révoco, -áre, d. vocare, a chema; fr. révoquer. V. voce, convoc). Chem înapoĭ, destituĭ, scot din funcțiune, din misiune: a revoca un prefect. Desființez, retrag, anulez: a revoca un ordin. V. rechem.

revocá (a ~) vb., ind. prez. 3 revócă