Toate definitiile

RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.

RETOROMÁN adj. ladin. (Populaţie ~.)

RETOROMÁN, -Ă adj. (Despre limbă, dialecte) Vorbit de o populație romanică din unele regiuni ale Elveției orientale, din Tirol și din Friul. [< fr. rhéto-roman].

RETOROMÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparține unei populații din sud-estul Elveției și nord-estul Italiei și din unele regiuni ale Alpilor Dolomitici. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită de retoromani, prezentând mari deosebiri dialectale (romanșa și friulana). (< fr. rhéto-roman, germ. rhetoromanisch)

*reto-román saŭ retoromán, -ă adj. (d. ret-ic și roman). Din Reția (Rhaetia) saŭ din cantonu Grizonilor (Elveția): limba retoromană se derivă din latină și se vorbește la izvoru Rinuluĭ și Inuluĭ, în sudu Tiroluluĭ și răsăritu provinciiĭ Veneția. S. m. și f. Locuitor din aceste regiunĭ: un Retoroman.

retoromán adj. m., s. m., pl. retorománi; adj. f., s. f. retorománă, pl. retorománe