Toate definitiile

RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și organiza viața pe baze materiale mai modeste. – Re¹- + strânge (după fr. restreindre).

RESTRÂNGE vb. 1. v. împuţina. 2. v. limita. 3. a se limita, a se mărgini, a se mulţumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la ...) 5. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ libertatea de acţiune.) 6. v. lo-caliza.

A restrânge ≠ a extinde

restrấnge (a ~) (res-trân- / re-strân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restrấng, perf. s. 1 sg. restrânséi, 1 pl. restrấnserăm; part. restrấns

RESTRÂ'NGE vb. I. tr. a micșora, a reduce, a mărgini. II. refl. (fam.) a-și limita cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. (după fr. restreindre)

*restrî́ng, -strî́ns, a -strî́nge v. tr. (lat. restringere, fr. restreindre). Mărginesc, micșorez, limitez, reduc: a-țĭ restrînge dorințele, cheltuĭelile. V. refl. Îmĭ micșorez cheltuĭelile.