Toate definitiile

RELUÁ, reiáu, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Re¹ + lua (după fr. reprendre).

RELUÁ vb. 1. v. recuceri. 2. a reîncepe, (prin Olt.) a prencepe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 3. v. re-începe. 4. v. continua.

A relua ≠ a abandona

RELUÁ vb. I. tr. A lua din nou; a lua înapoi. ♦ A reîncepe; a continua. [Pron. -lu-a, p.i. reiáu, 2 -iei, 3 -ia, conj. reia. / după fr. reprendre].

RELUÁ vb. tr. 1. a lua din nou (în mână). ◊ a lua înapoi. ◊ a reocupa (un loc în spațiu). 2. a reîncepe; a continua. (< re¹- + lua)

*reĭáŭ, reluát, a reluá v. tr. (re și ĭau, după fr. reprendre). Ĭaŭ ĭar, ĭaŭ înapoĭ: a relua o provincie perdută [!]. Continuĭ ceva întrerupt: a relua o chestiune, o convorbire. – În est reĭeŭ.

*reĭéŭ, V. reĭaŭ.

reluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiáu, 2 sg. reiéi, 3 sg. reiá, 1 pl. reluắm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluásem, 1 pl. reluáserăm; conj. prez. 3 să reiá; imper. 2 sg. reiá, neg. nu reluá; ger. reluấnd (-lu-ând)