Toate definitiile

RAZACHÍE s. f. Varietate de viță de vie care dă struguri cu boabe mari, lunguiețe și foarte cărnoase. – Din tc. razakı, ngr. razakí.

RAZACHÍE s. (BOT.) ţâţa-vacii. (~ este o specie de struguri.)

razachíe (-íi), s. f. – Varietate de struguri de masă. Tc. (arab.) razaki (Șeineanu, II, 300; Lokotsch 1715), cf. ngr. ῥαζάϰι, alb. rezaki, sb. razaklija.

razachíe f. (turc. razaki, d. ar. rezaki, care vine d. rez, butuc de viță; ngr. razaki, bg. sîrb. vazakija). Un fel de strugurĭ cu boabele maĭ lungĭ chear de cît [!] la poama coarnă și numițĭ și țîța vaciĭ saŭ țîța capreĭ. Adj. Un strugure razachiŭ, – Și rez- (1792).

razachíe s. f., art. razachía, g.-d. razachíi, art. razachíei

RĂZĂCHÍE s. v. coacăză.