Toate definitiile
PĂIÚŞ s. (BOT.) 1. (Aira caespilosa) (pop.) păiş, (reg.) pipiriguţă, târsoacă, iarba-bălţii, iarbă-lungă. 2. (Festuca ovina) (pop.) păiş. 3. (Festuca vaginala) (reg.) părul-porcului.
PĂIÚŞ s. v. iarba-câmpului, năgară, pir.
păiúș, păiúșe, s.n. (pop.) 1. nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. 2. paie rămase pe câmp după seceriș; păiș. 3. pai mic, păiuț de grâu; păiș. 4. loc pe care crește păișul. 5. (art.) numele unui joc de copii.
PĂIÚȘ, păiușe, s. n. 1. Diminutiv al lui pai; păișor, păiuț (1). 2. (Pop.) Nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. [Pl. și: păiușuri] – Pai + suf. -uș.
păíș și păĭúș n., pl. e și urĭ (d. paĭ). Cantitate de paĭe (rămase după seceriș, treĭerat orĭ puse la un loc): un coșar învălit [!] cu păiș. Numele maĭ multor plante graminee: 1. aira caespitósa (numită și ĭarba bălțiĭ, pipiriguță saŭ tîrsoacă, din care se fac și măturĭ), 2. festuca ovina, 3. stipa capillata (numită și năgară), 4. agróstis álba ș. a. V. hălăcĭugă.
păiúș (reg.) s. n., pl. păiúșe/păiúșuri
PĂIÚŞ s. (BOT.) 1. (Aira caespilosa) (pop.) păiş, (reg.) pipiriguţă, târsoacă, iarba-bălţii, iarbă-lungă. 2. (Festuca ovina) (pop.) păiş. 3. (Festuca vaginala) (reg.) părul-porcului.
PĂIÚŞ s. v. iarba-câmpului, năgară, pir.
PĂIÚȘ, păiușe, s. n. 1. Diminutiv al lui pai; păișor, păiuț (1). 2. (Pop.) Nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. [Pl. și: păiușuri] – Pai + suf. -uș.
păíș și păĭúș n., pl. e și urĭ (d. paĭ). Cantitate de paĭe (rămase după seceriș, treĭerat orĭ puse la un loc): un coșar învălit [!] cu păiș. Numele maĭ multor plante graminee: 1. aira caespitósa (numită și ĭarba bălțiĭ, pipiriguță saŭ tîrsoacă, din care se fac și măturĭ), 2. festuca ovina, 3. stipa capillata (numită și năgară), 4. agróstis álba ș. a. V. hălăcĭugă.