![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiilePUIȘÓR1, (1) puișori, s. m., (2, 3) puișoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui1; puiuleț, puiuț. 2. S. n. (Reg.) Doniță mică. 3. S. n. Pernă mică, care se așază sub cap (peste o pernă mare); puiuț. [Pr.: pu-i-] – Pui1 + suf. -ișor. PUIȘÓR2, puișori, s. m. (Reg.) Veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările române; pui2. [Pr.: pu-i-] – Pui2 + suf. -ișor. PUIŞÓR s. 1. puiuţ, (pop.) puiuleţ. (~ de pasăre.) 2. v. pernuţă. PUIŞÓR s. v. băncuţă, firfiric. puișór (puișóri), s. m. – Monedă austriacă de cupru. Din pui, cuvînt puțin folosit cu acest sens, și acesta din sb. pulja (Candrea); tc. ‹ pul, cf. bg., rus. pul. Mai ales în Trans. puișór m. (dim. d. puĭ). Cuvînt de dezmerdare adresat unuĭ copil: stăĭ, puișorule ! O veche monetă [!] care valora 15 parale și care se numea și firfiric. Pl. Înfloriturĭ cusute la cămășile țărăneștĭ. S. n., pl. oare. Pernă mică (30-40 c.m.). puișór1 (pui mic, monedă) (pu-i-) s. m., pl. puișóri puișór2 (pernă, doniță mică) (pu-i-) s. n., pl. puișoáre PUIȘÓR1, (1) puișori, s. m., (2, 3) puișoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui1; puiuleț, puiuț. 2. S. n. (Reg.) Doniță mică. 3. S. n. Pernă mică, care se așază sub cap (peste o pernă mare); puiuț. [Pr.: pu-i-] – Pui1 + suf. -ișor. PUIŞÓR s. 1. puiuţ, (pop.) puiuleţ. (~ de pasăre.) 2. v. pernuţă. |