Toate definitiile

PLÂNGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, plângăreți, -e, adj. 1. Care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios. 2. (Despre voce, glas etc.) Care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns². – Plânge + suf. -ăreț.

PLÂNGĂRÉŢ adj. 1. v. plângăcios. 2. miorlăit, miorlăitor, smiorcăit. (Femeie în toată legea şi e atât de ~eaţă.) 3. v. tânguitor.

Plângăreţ ≠ râzitor

plângăréț adj. m., pl. plângăréți; f. plângăreáță, pl. plângăréțe