Toate definitiile
PÁNTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente.
PÁNTĂ s. (GEOGR.) clină, coastă, coborâş, costişă, muchie, povârniş, pripor, repeziş, scoborâş, versant, (rar) prăvălac, prăvăliş, (înv. şi reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezişea, povârghie, prăval, prăvălitură, răpăguş, (prin Munt.) aplecuş, (înv.) bair, povârnitură, (fig.) şold. (~ a unui deal.)
PÁNTĂ s.f. 1. Înclinare, coastă, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; porțiune din traseul unei șosele pe care vehiculele circulă coborând. 2. (Mat.) Unghi format de o dreaptă cu o orizontală sau cu un plan orizontal; tangentă trigonometrică la acest unghi. [< fr. pente < pendre – a atârna].
PÁNTĂ s. f. 1. înclinare, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; declivitate. 2. (mat.) unghi format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă sau cu un plan orizontal. ♦ ă unei drepte = tangentă trigonometrică a unghiului făcut de o dreaptă cu axa absciselor. (< fr. pente)
pántă (pánte), s. f. – Clină, coastă. Fr. pente.
pántă (pánte), s. f. – Bandă de fier. Săs. pant, e dubletul lui bandă.
pántă f., pl. e și pente (sas. pant, bant. V. bantă). Legătură de fer [!] la o poartă saŭ la o fereastră.
*pántă f., pl. e (fr. pente, d. pendre, a atîrna, ca vente, d. vendre, a vinde). Povîrniș, plan înclinat, plaĭ. V. versant.
pántă s. f., g.-d. art. pántei; pl. pánte
pánță, pánțe, s.f. (reg.) veston de pânză cu care se îmbracă minerii.
PÁNTĂ2, pente, s. f. (Înv.) Fâșie îngustă de metal (folosită la ferecatul roților). – Pol. bant (< germ.).
pántă f., pl. e și pente (sas. pant, bant. V. bantă). Legătură de fer [!] la o poartă saŭ la o fereastră.