Toate definitiile

PANTALONÁR, pantalonari, s. m. 1. Denumire depreciativă dată de către boierii conservatori în secolul trecut tinerilor progresiști care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. ♦ (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani celor îmbrăcați orășenește; spec. orășean, târgoveț. 2. (Rar) Croitor specializat în confecționarea pantalonilor. – Pantalon + suf. -ar.

PANTALONÁR s. nădrăgar.

PANTALONÁR s. v. orăşean, târgoveţ.

PANTALONÁR s.m. 1. Croitor specializat în confecționarea pantalonilor. 2. Denumire depreciativă dată în sec. XIX tinerilor cu idei progresiste, care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. [< pantalon + -ar].

PANTALONÁR s. m. 1. croitor specializat în confecționarea pantalonilor. 2. (depr.) denumirea dată în sec. XIX de către boierii conservatori tinerilor cu idei progresiste, care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. (< pantalon + -ar)

*pantalonár m. (d. pantalonĭ). Iron. Poreclă dată de boĭeriĭ retrograzĭ de la începutul secoluluĭ 19, purtătorĭ de anteriŭ și de ișlic, tinerilor progresiștĭ care învățase [!] în Occident și purtaŭ pantalonĭ și surtuc. V. surtucar, ișlicar, bonjurist, duelgiŭ). Azĭ. Croitor care face pantalonĭ și nu se prea pricepe la „surtuc”.

pantalonár s. m., pl. pantalonári