Toate definitiile
PANTALÓN, pantaloni, s. m. 1. (De obicei la pl.) Îmbrăcăminte exterioară care acoperă, de la mijloc în jos, corpul și fiecare picior în parte; nădrag. ♦ Chiloți, izmene. 2. Piesă de tablă sau de metal turnat, goală în interior, folosită la bifurcarea unei conducte. – Din ngr. pantalóni, fr. pantalon.
PANTALÓN s. (mai ales la pl.) 1. (pop. şi fam.) nădrag, (prin Ban.) plundăr. (Bărbat cu ~i de doc.) 2. chilot. (Pune-ţi un ~ mai gros.)
PANTALÓN s.m. 1. (Mai ales la pl.) Obiect de îmbrăcăminte (purtat în special de bărbați), care acoperă corpul de la brâu în jos. 2. Parte a unui decor de teatru destinat a da perspectivă în deschiderea unei ferestre sau uși. 3. Piesă care servește la bifurcarea unei conducte. [< fr. pantalon, cf. Pantalone – personaj din comedia bufă italiană].
PANTALÓN s. m. 1. (pl.) obiect de îmbrăcăminte, care acoperă corpul de la brâu în jos. 2. parte a unui decor de teatru destinat a da perspectivă în deschiderea unei ferestre sau uși. 3. piesă care servește la bifurcarea unei conducte. 4. tub metalic protector în care se rotește axul elicei de la unele nave. 5. carenaj profilat care acoperă roata și jamba unui tren de aterizare neescamotabil. (< fr. pantalon)
pantalón (pantalóni), s. m. – Îmbrăcăminte bărbătească de la brîu în jos; nădrag. – Mr. pantalone (< it.). Fr. pantalon. – Der. pantalonar, s. m. (bonjurist; croitor de pantaloni).
*pantalónĭ m. pl. (fr. pantalon, d. it. pantalóne, pantalonĭ lungĭ, d. Pantalóne, un tip de bufon cu pantalonĭ lungĭ în comedia italiană, d. san Pantalóne, sfîntu Pantaleone. [V. Pantelimon], al căruĭ cult e foarte răspîndit la Veneția. Pluralu rom. e după ițarĭ, nădragĭ, șalvarĭ, izmene maĭ degrabă de cît [!] d. rus. pantalóny, care tot d. fr. vine). Haĭnă bărbătească care acopere [!] corpu de la brîŭ pînă la călcîĭe saŭ și pînă la genunchĭ. Eŭf. Izmene bărbăteștĭ orĭ femeĭeștĭ. – Singularu m. pantalon e rar uzitat. De ordinar se zice o păreche de pantalonĭ saŭ niște pantalonĭ.