Toate definitiile
PÁLTIN, paltini, s. m. Numele a doi arbori: a) arbore înalt, cu frunzele crestate adânc, cu florile mici și fructele prevăzute cu aripi, având trunchiul din lemn tare, folosit la fabricarea mobilei, a unor instrumente muzicale etc. (Acer pseudoplatanus); b) arțar. ♦ Lemnul arborilor de mai sus. [Var.: (pop.) pálten s. m.] – Lat. platanus.
PÁLTIN s. (BOT.; Acer pseudoplatanus) (reg.) mojdrean.
páltin (-ti), s. m. – Varietate de arțar (Acer pseudoplatanus). – Mr. paltin. Lat. plătănus (Pușcariu 1250; Candrea-Dens., 1313; REW 6582; Philippide, Principii, 67; Byhan 270), probabil prin intermediul unei var. *plătinus și a unei metateze. – Der. păltinet (var. păltiniș), s. n. (pădure de paltini); păltinică, s. f. (coacăză, Ribes rubrum); păltior, s. m. (varietate de coacăză, Ribes petraeum).
páltin m. (lat. plátanus [d. vgr. plátanos], de unde s´a făcut *plátinus [după carpinus, fráxinus], și de aicĭ paltin). Un fel de arțar care crește pin [!] pădurĭ și e cultivat și pin parcurĭ ca arbore ornamental (ácer pseudoplátanus).
*platán m. (lat. plátanus, de unde, pe cale populară, s´a făcut páltin). Un mare copac din familia plataneelor. – Platanu ajunge pînă la o înălțime de 30 de metri. Are trunchĭu drept regular și nud în mare parte, acoperit de o scoarță verzuĭe care se dezlipește în formă de plăcĭ. Lemnu luĭ e întrebuințat la încălzit și rar în industrie, din cauză că crapă cu timpu. Specia plátanus occidentalis e originară din America de Nord și e cultivată în Eŭropa pentru ornament. Specia plátanus orientális se întinde pin [!] pădurĭ din Italia pînă în Himalaya și se cultivă și pin grădinĭ. Pe amîndoŭă speciile le consideră uniĭ botaniștĭ ca varietățĭ de plátanus vulgáris.