Toate definitiile

PÁLOȘ, paloșe, s. n. Sabie lată cu două tăișuri, adesea încovoiată spre vârf, care se folosea în trecut; pală³. – Din magh. pallos.

PÁLOŞ s. (înv.) pată, spată. (Lovitură de ~.)

páloș n., pl. e (ung. pallos; pol. palasz, rus. paláš, sîrb. paloš; germ. pállasch, vfr. palache, it. paláscio. Originea acestor cuvinte poate fi turc. pala. V. pală 1). Sabie dreaptă lungă și lată cu doŭă tăĭușurĭ [!] și cu garda în formă de cruce. V. spadă, tesac, baĭonetă).

páloș s. n., pl. páloșe