Toate definitiile
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec.
PALÍU adj. v. paralizat.
palíu2, -íe, adj. (reg.) nebun, aiurit, trăznit, țicnit; prost.
palíu3, -íe, adj. (reg.) viteaz, cutezător.
palíŭ, V. paniŭ.
paníŭ, -íe adj. Munt. Șpanchĭ convergent. – În vest paliŭ. – În BSG. 1922, 163: paniŭ, nebun, prost (Prah.).
palíu (reg.) adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi
PÁLIU1 s.n. (Latinism) 1. Manta la vechii greci și la romani. 2. Bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). [Pron. -liu, var. palium s.n. / < lat. pallium, it. pallio].
PÁLIU2 s.n. Țesătură de stofă sau de lână dată ca premiu pentru o întrecere (medievală). ♦ Întrecerea premiată cu această țesătură. [Pron. -liu, var. palio s.n. / < it. palio].
PÁLIU2 s. n. țesătură de stofă sau de lână, dată ca premiu pentru o întrecere medievală). ◊ întrecerea premiată. (< it. palio)
PÁLIU1 s. n. 1. mantie la vechii greci, dintr-o fâșie de stofă dreptunghiulară care se drapa în jurul corpului. 2. bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). 4. cortexul cerebral (care acoperă creierul ca o manta). (< lat., fr. pallium)
palíŭ, V. paniŭ.