Toate definitiile
PALÍNCĂ, palinci, s. f. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.
PALÍNCĂ s. v. rachiu, ţuică.
palíncă1, palínci, s.f. (reg.) 1. rachiu, țuică (rafinată de două ori). 2. cinzeacă de palincă.
palíncă2, palínci. s.f. (reg.) 1. mămăligă mică și moale. 2. turtă de mălai coaptă pe vatră, în cenușă; bulcă, sfârleică.
palíncă f., pl. ĭ (ung. páalinka, d. nsl. bg. palinka, rachiŭ, d. paliti, a arde [ca holercă d. vsl. gorĭetĭ]. V. pălesc, palicĭ și holercă). Trans. Rachiŭ.
palíncă (băutură) s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci
PALÍNCĂ, palinci, s. f. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.
PALÍNCĂ s. v. rachiu, ţuică.
palíncă1, palínci, s.f. (reg.) 1. rachiu, țuică (rafinată de două ori). 2. cinzeacă de palincă.
palíncă2, palínci. s.f. (reg.) 1. mămăligă mică și moale. 2. turtă de mălai coaptă pe vatră, în cenușă; bulcă, sfârleică.
palíncă f., pl. ĭ (ung. páalinka, d. nsl. bg. palinka, rachiŭ, d. paliti, a arde [ca holercă d. vsl. gorĭetĭ]. V. pălesc, palicĭ și holercă). Trans. Rachiŭ.
PĂLÍNCĂ s. f. v. palincă.
pălíncă f., pl. ĭ (poate d. pelincă, fiind-că se pune pe o frunză de hrean). Fc. Bulcă.