Toate definitiile
PÁLIE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palíe] – Din ngr. paleá.
PÁLIE s. v. vechiul testament.
palíe (înv.) s. f., art. palía, g.-d. art. palíei; pl. palíi, art. palíile
PÁLIE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palíe] – Din ngr. paleá.
PÁLIE s. v. vechiul testament.
pălíe1, pălíi, s.f. (pop.) sărbătoare din preajma zilei de sf. Ilie, pentru prevenirea focului, trăznetelor și arșiței; opârlie.
pălíe2, pălíi, s.f. (reg.) 1. cobila plugului. 2. leasă adăugată saniei pentru a putea încărca cu lemne, cu fân, cu paie etc.
pălíe, V. ilie.
Ilíe m. (vsl. Iliĭ, Ilia, d. mgr. Ilias, vgr. Elias, cuv. ebr.). Numele unuĭ sfînt profet căruĭa poporu îĭ atribuĭe stăpînirea tunetelor și fulgerelor. (Sărbătoarea luĭ, la 20 Ĭulie, de cînd încep a fi mîncate merele și perele). Ilie Pălie (din po-Ilie?), o sărbătoare băbească a doŭa zi de Sfîntu Ilie (cînd, dacă lucrezĭ, ți se pălesc holdele, și de aceĭa [!] ĭ-ar și zice Pălie!).