Toate definitiile

PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène.

PALEOGÉN s., adj. (GEOL.) numulitic. (Depozite ~.)

PALEOGÉN, s.n. Prima perioada a erei neozoice.

PALEOGÉN s.n. (Geol.) Prima perioadă (sistem) a neozoicului; numulitic. // adj. Care aparține acestei perioade. [Cf. germ. Paläogen, it. paleogene, fr. paléogène < gr. palaios – vechi, gennan – a naște].

PALEOGÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima perioadă a neozoicului; numulitic. (< fr. paléogène)

paleogén¹ (-le-o-) adj. m., pl. paleogéni; f. paleogénă, pl. paleogéne

paleogén² (-le-o-) s. n.