Toate definitiile

PÁLCĂ, palce, s. f. (Reg.) Vargă, nuia. ♦ Lovitură dată cu varga. – Din rus. palka.

PÁLCĂ s. v. nuia, vargă.

pálcă (pálce), s. f. – (Mold.) Băț, vargă, nuia. Rus. palka (Tiktin).

pálcă f., pl. e (rus. pálka, pl. pálki, baston; pol. pala, macĭucă [!], ung. palca, băț. V. paliță). Nord. Vargă, nuĭa de bătut: l-a bătut cu palcele la stroĭ.

pálcă (reg.) s. f., g.-d. art. pálcei; pl. pálce

pấlcă, pấlci, s.f. (reg.) oală mică (de o jumătate de litru).