Toate definitiile

PACÍFIC, -Ă, pacifici, -ce, adj. 1. (Înv.) Iubitor de pace, de bună înțelegere, de liniște, pașnic; care tinde spre un acord, spre împăcare. 2. (Ieșit din uz; în sintagma) Locomotivă pacific (și substantivat, n.) = locomotivă cu viteză mare, folosită la tracțiunea vagoanelor de călători. – Din lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico.

PACÍFIC adj. v. paşnic.

PACÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Pașnic; liniștit. [Cf. lat. pacificus, fr. pacifique, it. pacifico].

PACÍFIC s.n. v. locomotivă.

PACÍFIC, -Ă adj. pașnic; liniștit. (< lat. pacificus, fr. pacifique)

*Pacífic/Oceánul ~ (-cea-) s. propriu n.

1) *pacífic, -ă adj. (lat. pacificus, d. pax, pacis, pace, și fácere, a face). Liniștit, pașnic: om pacific. Care tinde la pace: ideĭ pacifice. Liniștit, fără valurĭ, neagitat: oceanu Pacific, (fig. domnie pacifică). Adv. În mod pacific: a trăi pacific.

pacífic (înv.) adj. m., pl. pacífici; f. pacífică, pl. pacífice