Toate definitiile

OZÉNĂ, ozene, s. f. Inflamație cronică a mucoasei nazale, care duce la atrofia acesteia și la dispariția simțului mirosului. – Din fr. ozène.

OZÉNĂ s.f. Inflamație supurativă fetidă a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia și la dispariția simțului mirosului. [< fr. ozène, cf. gr. ozaina].

OZÉNĂ s. f. inflamație supurativă fetidă a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia și dispariția simțului mirosului. (< fr. ozène, gr. ozaina, duhoare)

ozénă f., pl. e (vgr. ózaina, d. ózein, a puți). Med. Un fel de ulcer puturos care se formează în nas între 10-20 de anĭ din scrofule, din sifilis și din alte boale moștenite.

ozénă s. f., g.-d. art. ozénei; pl. ozéne