Toate definitiile

OUÁ, pers. 3 óuă, vb. I. Intranz., refl. și tranz. (Despre păsări, insecte) A face ouă. [Pr.: o-ua] – Din ou.

OUÁ vb. a face. (Găina a ~ două ouă.)

2) oŭ, a oŭá v. tr. (d. subst. oŭ; pv. pg. ovar, sp. huevar). Fac oŭă: găina asta oŭă mult. V. refl. Fac oŭă: găina se oŭă. – Se întrebuințează, de ordinar, la pers. III. Dar într´o fabulă, de exemplu, putînd vorbi și găina, ar putea foarte bine să-ĭ zică cocoșuluĭ: eŭ oŭ, dar tu nu oĭ! Conjunctiv: să [se] oŭă.

ouá (a ~) vb., ind. prez. 3 óuă; conj. prez. 3 să óuă; ger. ouấnd