Toate definitiile

ORĂȘEÁN, -Ă, orășeni, -e s. m. și f. Locuitor al unui oraș. – Oraș + suf. -ean.

ORĂŞEÁN s. târgoveţ, (livr.) citadin, (pop. şi fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. şi depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetăţean, pârgar.

orășeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. oraș). Locuitor din oraș. V. sătean, țăran.

orășeán s. m., pl. orășéni