Toate definitiile

orăstícă (orăstíci), s. f. – Plantă leguminoasă (Orobus niger). – Var. orăștină, orășniță, oreșniță. Sb. orašiti „a produce rădăcini cu tuberculi”, cf. sb. orašica, din sl. orechu „nucă” (Tiktin).

ORĂSTÍCĂ, orăstici, s. f. Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, apoi albastre; măzăriche neagră (Lathyrus niger și vernus). [Var.: orăștícă s. f.] – Et. nec.

ORĂSTÍCĂ s. v. mălurici.

ORĂSTÍCĂ s. (BOT.; Orobus sau Lathyrus niger) (reg.) mălurici (pl.), pupăgioară, pupezele (pl.), pupezoi, linte-neagră, mazăre-pădureaţă, mă-zărichea-cucului, măzăriche-neagră.

oráșniță și oréșniță f., pl. e, și orăstică f., pl. icĭ și ele (rudă cu bg. orieh, nucă, orĭešak, nucet, orĭeško, alună; rus. orieh, alună, orĭesĭna, alun, orĭešnik, aluniș, orĭ cu rut. horóh, dim. horošók, mazăre. P. orăstică, cp. cu ristic). Un gen de plante leguminoase papilionacee dintre care o varietate are o rizomă care, la punctele de ramificațiune, face niște tubércule comestibile marĭ cît alunele (órobus [saŭ láthyrus] niger, tuberosus ș. a.). – Se numește și bobușor, fasolică, măzăriche și pupăză. V. alunele.

orăstícă s. f., g.-d. art. orăstícii; pl. orăstíci

ORĂȘTÍCĂ s. f. v. orăstică.