Toate definitiile

ORTODOXÍE s. f. 1. Confesiune creștină care a păstrat neschimbate dogmele, tradiția, cultul și organizarea bisericească fixate prin cele șapte sinoade ecumenice; p. ext. biserica ortodoxă; religia ortodoxă. 2. Conformitate, concordanță cu principiile tradiționale ale doctrinei bisericii creștine ortodoxe. – Din lat. orthodoxia, fr. orthodoxie.

ORTODOXÍE s. (BIS.) ortodoxism, (înv.) pravoslavie, pravoslavnicie.

ORTODOXÍE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este ortodox; doctrina bisericii ortodoxe; (p. ext.) religia, biserica ortodoxă. 2. Conformitate cu principiile tradiționale ale doctrinei bisericii creștine ortodoxe. [Gen. -iei. / cf. fr. orthodoxie, gr. orthodoxia].

ORTODOXÍE s. f. 1. religia, biserica ortodoxă. 2. conformitate cu doctrina bisericii ortodoxe; ortodoxism (1). (< fr. orthodoxie, gr., lat. orthodoxia)

*ortodoxíe f. (vgr. orthodoxía). Calitatea de a fi ortodox, pravoslavie, Religiunea greco-orientală (în opoz. cu catolicizm [!]). – Și ortodozizm n.

ortodoxíe s. f., art. ortodoxía, g.-d. ortodoxíi, art. ortodoxíei