Toate definitiile

OROLÓGIU, orologii, s. n. Ceas cu dimensiuni mari, fixat pe fațada unei clădiri sau pe un perete interior, pe o coloană etc. și de obicei prevăzut cu un mecanism sonor care anunță principalele unități de timp. – Din lat. horologium, it. orologio.

OROLÓGIU s. (înv.) orologhion, (înv., în Mold.) ornic. (Un ~ pe faţada primăriei.)

OROLÓGIU s.n. Ceas de dimensiuni mari așezat de obicei pe o clădire mare. ♦ (Liv.) Ceas. [Pron. -giu. / < fr. horloge, it. orologio, cf. gr. hora – oră, lego – spun].

OROLÓGIU s. n. ceas de dimensiuni mari pe fațada unei clădiri, pe un perete etc. (< lat. horologium it. orologio)

orológiu (orológii), s. n. – Ceas mare. Lat. horologium (sec. XIX). E dublet al lui orologhiu (mr. orologhe), s. n. (breviar), din mgr. ὠρολόγιον (Gáldi 216).

*orológiŭ n. (vgr. ῾orológion, d. ῾óra, oră, și légo, zic; lat. horológium, it. orológio, fr. horloge, sp. reloj). Rar. Mare ceasornic de edificiŭ. V. ceaslov.

orológiu [giu pron. giu] s. n., art. orológiul; pl. orológii, art. orológiile (-gi-i-)