Toate definitiile

OROGENÍE s. f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie.

OROGENÍE s. v. orogeneză.

OROGENÍE s.f. 1. Orogeneză. 2. Parte a geologiei care studiază formarea munților. [Gen. -iei. / < fr. orogénie, cf. gr. oros – munte, genos – generație].

OROGENÍE s. f. 1. orogeneză. 2. parte a geologiei care studiază formarea munților. (< fr. orogénie)

orogeníe s. f., art. orogenía, g.-d. orogeníi, art. orogeníei