Toate definitiile
ORÍBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din fr. horrible, lat. horribilis.
ORÍBIL adj. 1. v. dezgustător. 2. dezgustător, greţos, scârbos, sinistru. (Un rânjet ~.) 3. dezgustător, infect, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (Ce caracter ~!; ~ treabă!) 4. v. groaznic. 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livr.) abominabil. (Faptă ~.) 6. v. groaznic.
Oribil ≠ frumos
ORÍBIL, -Ă adj. Care inspiră oroare, dezgust; groaznic, îngrozitor; dezgustător. [Cf. lat. horibilis, it. orribile, fr. horrible].
ORÍBIL, -Ă adj. care inspiră oroare; groaznic, dezgustător. (< fr. horrible, lat. horribilis)
*oríbil, -ă adj. (lat. horribilis. V. oroare și oripilant). Groaznic, care inspiră oroare: crimă oribilă. Timp oribil, foarte răŭ. Ger oribil, mare ger. Poeziĭ oribile, foarte proaste. Adv. În mod oribil: a picta oribil.