Toate definitiile

ORDONÁRE, ordonări, s. f. Acțiunea de a ordona și rezultatul ei. ◊ Raport de ordonare = cuprindere a unei noțiuni în sfera unei alte noțiuni mai generale. – V. ordona.

ORDONÁRE s. 1. v. aranjare. 2. v. organizare.

Ordonare ≠ dezordonare

ORDONÁRE s.f. Acțiunea de a ordona și rezultatul ei. ♦ (Log.) Raport de ordonare = cuprinderea unei noțiuni în sfera unei alte noțiuni mai generale. [< ordona].

ORDONÁRE s. f. acțiunea de a ordona. ♦ (log.) raport de ~ = cuprinderea unei noțiuni în sfera unei alte noțiuni mai generale. (< ordona)

ordonáre s. f., g.-d. art. ordonắrii; pl. ordonắri