Toate definitiile

ORBICULÁR, -Ă, orbiculari, -e, adj. Rotund, globular. ♦ (Substantivat, m.) Mușchi de formă circulară care înconjură pleoapele și buzele, determinând, prin contracție, închiderea și deschiderea acestora. – Din fr. orbiculaire, lat. orbicularis.

ORBICULÁR adj. v. circular, globular, ro-tund, sferic, sferiform.

ORBICULÁR, -Ă adj. Rotund, care descrie o circumferință, circular; orbiculat. ♦ s.m. Mușchi circular plasat în jurul pleoapelor și buzelor, acționând asupra lor. [Cf. fr. orbiculaire, lat. orbicularis].

ORBICULÁR, -Ă I. adj. globular, rotund; circular. II. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor. (< fr. orbiculaire, lat. orbicularis)

*orbiculár, -ă adj. (lat. orbicularis). Circular, ca cercu: mușchĭ circular (la gură, la ochĭ).

orbiculár adj. m., pl. orbiculári; f. orbiculáră, pl. orbiculáre