Toate definitiile

OFTÁ, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.); a suspina. ◊ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). – Din oft.

OFTÁ vb. a suspina, (Transilv.) a şioi, (Transilv. şi Ban.) a (se) şuşcăi, (prin Ban.) a suşni. (A ~ din adâncul inimii.)

oftéz v. intr. (d. oft, imit., ca și vgr. ohtháo, mă supăr, d. óh, oh, of, și bg. ohtĭy și ohkam). Suspin.

oftá (a ~) vb., ind. prez. 3 ofteáză