Toate definitiile

OFRÁNDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități; prinos; dar făcut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu. ♦ Fig. Contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din fr. offrande.

OFRÁNDĂ s. (BIS.) dar, jertfă, prinos, sacrificiu, (înv.) arse (pl.), oblaţiune, plocon. (~ adusă divinităţii.)

OFRÁNDĂ s.f. Jertfă adusă unei divinități sau preotului ei pe altar. ♦ (Fig.) Dar, binefacere, pomană; omagiu. [< fr. offrande].

OFRÁNDĂ s. f. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. (fig.); dar, cadou, omagiu. ◊ ajutor oferit celor săraci. (< fr. offrande)

*ofrándă f., pl. e (fr. offrande, mlat. offerenda, care trebuĭe să fie oferită). Dar făcut luĭ Dumnezeŭ, patriiĭ saŭ săracilor (prinos).

ofrándă (o-fran-) s. f., g.-d. art. ofrándei; pl. ofránde