Toate definitiile
ODÁTĂ adv., adj. invar. 1. Adv. Într-un timp nedeterminat, cândva; a) (în legătură cu verbe la trecut) odinioară, mai de mult; b) (în legătură cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum înainte, într-o bună zi, cândva. ◊ Expr. Odată și odată = a) de mult de tot, de foarte multă vreme; b) într-o bună zi, cândva, mai curând sau mai târziu. 2. Adv. (Pop.) Îndată, imediat; fără întârziere, brusc; deodată. 3. Adv. În sfârșit, în cele din urmă. 4. Adj. invar. În toată puterea cuvântului, întreg; p. ext. foarte reușit, foarte bun, excelent. – O3 + dată.
ODÁTĂ adv. 1. v. cândva. 2. v. odinioară. 3. cândva, vreodată, (pop.) oarecând, (înv.) odinioară, vreodinioară. (Poate ne vom mai vedea ~ .) 4. concomitent, simultan, (pop.) deodată. (Au început să vorbească ~ .) 5. v. deodată.
díntr-odátă loc. adv.
odată (cândva, imediat, în sfârșit) adv. (a fost odată, o să-ți spune eu odată, taci odată, odată terminată treaba)
cîte-odátă (eo doŭă silabe saŭ numaĭ una) adv. Une-orĭ, din cînd în cînd. V. avremĭ.
!nici odátă (nici cândva) conjcț. + adv. (nu l-am crezut ~, nu-l cred nici astăzi)
odátă adv. (o și dată). Odinioară, cîndva, oare-cînd (lat. olim): a fost odată un împărat (odată e lat. sémel). În acelașĭ timp (cp. cu lat. simul, de unde fr. ensemble împreună): aŭ venit odată. În fine (exclamativ): haĭ, pleacă odată! De-odată, subit: odată s´a repezit și l-a prins! Cîte odată, une-orĭ, din cînd în cînd: maĭ scrie-mĭ cîte odată. Vre-odată, cînd-va, în vre-un timp: aĭ fost, te veĭ duce vre-odată la Roma? Nicĭ-odată, în nicĭ un timp: nicĭ odată n´am căzut. De odată, saŭ deodată (eo dift.), odată, súbit, pe neașteptate. Odată și odată, maĭ curînd orĭ maĭ tîrziŭ, odată în orĭ-ce caz în viitor: odată și odată, tot va birui. Odată ce, fiind admis că, fiind recunoscut că, fiind lucru real că: odată ce ne-am adunat aicĭ, trebuĭe să lucrăm; nu putem dormi odată ce țara ne cheamă!
!odátă ce loc. conjcț.
!odátă cu loc. prep.
*odátă și odátă loc. adv.
!díntr-odátă loc. adv.