Toate definitiile

OCÍNÁȘ, ocinașe, s. n. (Înv. și reg.) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. gener. (la pl.) rugăciune (care se spune dimineața sau seara). [Var.: ocenáș s. n.] – Din sl. otĩcĩ našĩ.

OCINÁŞ s. v. deţinător, închinare, închinăciune, moştenitor, posesor, proprietar, rugă, rugăciune, stăpân, succesor, tatăl nostru, urmaş.

ocináș (ocináșe), s. n. – Tatăl nostru, rugăciune duminicală. – Var. înv. ocenaș. Sl. otče našu (Tiktin). Sec. XVI, astăzi în Trans. (îl folosește Rebreanu).

ocináș m. (d. ocină). Vechĭ. Moștenitor.

ocináș (înv., reg.) s. n., pl. ocináșe