Toate definitiile

oácăr (oácără), adj. – (Oaie) albă cu pete negre pe bot. – Mr. oacăr(n)ă. Origine necunoscută. S-a presupus gr. ὠχρός sau ỏϰρίαϰος „palid” (Cihac, II, 679; Diculescu, Elemente, 441); sau oacheș (Tiktin); sau bg. okrena (Capidan,, Elementul slav în dialectul aromân, 76); sau bg. vakălŭ „cu ochi negri” (Candrea); sau lat. *obaquilus, în loc de aquilus „brunet” (Densusianu, GS, VI, 317-19; Scriban); dar nici una dintre ipoteze nu e convingătoare. Trebuie să existe o legătură ca oacheș.

OÁCĂR, -Ă, oacări, -e, adj. (Înv. și reg.; despre oi) Cu pete (negre) pe bot. – Et. nec.

oácăr, oácără, oácări, oácăre, adj. (înv. și reg.; mai ales despre oi) 1. cu pete negre pe la bot, urechi, ochi. 2. murdar, nespălat.

oácăr, -ă adj. (cp. cu lat. *obáquilus, d. áquilus, negricĭos, de unde, regular, s´ar fi făcut acer, ca ager, d. ágilis. P. suf., cp. cu cearcăn, mesteacăn). Vest. Cu pete negre pe la bot, ochĭ saŭ urechĭ, vorbind de oĭ.

oácăr (înv., reg.) adj. m., pl. oácări; f. oácără, pl. oácăre