Toate definitiile

NUTRÍ, nutresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A da de mâncare sau a mânca; a (se) hrăni, a (se) alimenta. ♦ Tranz. A procura cuiva hrană (și alte mijloace de existență); a întreține pe cineva (cu mâncare). 2. Tranz. Fig. A întreține, a cultiva o idee, un sentiment. – Din lat. nutrire.

NUTRÍ vb. 1. v. mânca. 2. v. avea.

NUTRÍ vb. IV. 1. tr., refl. A (se) hrăni. 2. tr. (Fig.) A simți, a avea, a întreține anumite sentimente. [P.i. nutrésc. / < lat. nutrire].

NUTRÍ vb. I. tr., refl. a (se) hrăni. II. tr. (fig.) a cultiva, a avea un anumit sentiment, gând etc. (< lat. nutrire)

* nutrésc v. tr. (lat. nŭtrire, cl. nû-; it. nu-, pv. noirir, fr. nourrir, sp. nodrir). Hrănesc, daŭ mîncare. Fig. Întrețin, alimentez: a nutri poporu cu palavre.

nutrí (a ~) (nu-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutrésc, imperf. 3 sg. nutreá; conj. prez. 3 să nutreáscă