Toate definitiile

NÚRCĂ, nurci, s. f. Mic animal mamifer semiacvatic, cu blana de culoare cafenie-roșcată, deasă, mătăsoasă, foarte apreciată, cu botul ascuțit și cu degetele unite prin membrane înotătoare (Lutreola lutreola). ♦ Blana acestui animal. – Din pol., ucr. nurka.

NÚRCĂ s. (ZOOL.; Lutreola lutreola) lutră, (rar) lutreolă, noriţă, dihor de apă.

núrcă (núrci), s. f. – Nutrie (Mustela lutreola). – Var. norcă. Pol., bg. nurka, rus. norka (Cihac, II, 217; Tiktin; Conev 56), cf. ngr. νοῦρϰα (Meyer, Neugr. St., II, 47).

nórcă și núrcă f., pl. ĭ (rus. nórka, vidră mică, sîrn. norac, rut. núrecĭ, nurcĭ, scufundător; pol. nurek, -rka, d. vsl. nyrati, a se scufunda; ung. nérc, nyerc, germ. nerz, nörz; ngr. núrka, dihor. V. ponor). Un fel de vidră (mustéla lutréola). Blana eĭ.

núrcă V. norcă.

núrcă s. f., g.-d. art. núrcii; pl. nurci